Situata la 46 de km de Piatra-Neamt si in apropierea orasului Tg. Neamt, Cetatea Neamt sau Cetatea Neamtului este unul dintre cele mai frumoase si mai valoroase monumente medievale din tara.
Cetatea Neamt a fost inaltata la sfarsitul secolului al XVI-lea in timpul domniei lui Petru I Musat pentru asigurarea controlului si pentru a constitui fortareata de aparare in caz de razboi. Prima referire la Cetatea-Neamt dateaza din 1395, cand regele Ungariei Sigismund de Luxemburg emite un act “ante castrum Nempch”.

Amplasarea Cetatii Neamt a fost aleasa strategic pe Culmea Plesului care asigura prin pozitia sa naturala, fiind la o altitudine de 480m, posibilitati excelente de observatie si aparare. Inaltarea cetatii s-a facut in doua etape. Prima etapa, in timpul domniei lui Petru I Musat, prin construirea unui fort patrat amplasat central, cu fundatia construita in trepte din cauza formei terenului, pe care s-au ridicat ziduri groase de 2-3 m si inalte de 12 m, prevazute cu creneluri si cu patru tunuri de aparare in colturi. In exterior, zidurile erau sustinute de 15 contraforturi, puternice si impunatoare iar in interior, existau ziduri de incinta care sporeau rezistenta zidurilor exterioare si care s-au conservat foarte bine pana in prezent. Arheologii au descoperit in curtea interioara a cetatii o fantana care ajungea la panza freatica.

A doua perioada de constructie a cetatii a fost in timpul domniei lui Stefan cel Mare (1457-1504) cand s-a adaugat curtea exterioara de 800 mp si a fost ridicata o noua centura de ziduri intarite de 4 bastioane semicirculare care sa poata rezista artileriei de asediu. Zidurile vechiului fort au fost suprainaltate pana la 20m.

In jurul cetatii s-a sapat un al doilea sant de aparare, cu o adancime de 10 m si lungime de 25 m, peste care s-a construit un pod arcuit, cu ultimul pilon rabatabil pentru a putea separa cetatea de restul podului, sprijinit pe 11 piloni de piatra, in prezent refacuti, care asigura intrarea in cetate prin poarta centrala. Intrarea in cetate se facea pe o punte in cumpana care se ridica cu ajutorul lanturilor.

Tot in timpul lui Stefan cel Mare s-au construit si corpurile de cladiri din curtea interioara, cu case domnesti pe o latura, locuinte ale domnitorului pe alta latura, cu biserica, magazii pentru hrana si munitie si cu locuinte si ateliere pentru mestesugari. Pentru construirea cetatii si pentru umplutura zidurilor s-a folosit in mare parte piatra de rau, probabil din partile Pipirigului. Pentru construirea arcadelor, pervazurilor, pilonilor si a contrafortilor a fost folosita atat piatra de cariera de la Domesnic si Gura Secului cat si roca de gresie verzuie din stanca de la baza Culmii Plesului. Mortarul folosit a fost facut dintr-un var hidraulic in amestec cu nisip, microprundisuri, caramida sfaramata si praf de mangal, care au alcatuit un liant foarte rezistent, putandu-se vedea pe anumite portiuni de zid ca mortarul a rezistat mai bine decat piatra.

Cele mai multe incaperi ale cetatii erau destinate garnizoanei militare, care e posibil sa fi avut aproximativ 300 de oameni.

Cetatea Neamt a rezistat in anul 1395, sub domnia lui Stefan Musat atacului trupelor regelui maghiar Sigismund de Luxemburg, a respins in anul 1476, sub domnia lui Stefan cel Mare, atacul lui Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, in fruntea unei armate de 200.000 de oameni. Dupa ce tara a fost ocupata fara lupte de catre turci datorita tradarii unei parti a boierimii in anul 1538, la sfarsitul primei domnii a lui Petru Rares, rolul cetatii a scazut foarte mult.

Dupa cum este aratat in Letopisetul Tarii Moldovei, pentru a slabi apararea tarii turcii i-au cerut lui Alexandru Lapusneanul sa distruga cetatile, astfel ca Ieremia Movila reface Cetatea-Neamt si aseaza aici o garnizoana militara.

In anul 1600, Cetatea-Neamt si-a deschis portile in fata ostenilor lui Mihai Viteazul care se proclama domn al Moldovei, realizand astfel prima unire a celor trei tari romanesti. In timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653), cetatea a fost intarita iar pentru a insela vigilenta Portii, a infiintat in cetate o manastire pe care a pus-o sub ascultarea Manastirii Secu.

Sub domnia lui Dabija-Voda(1662-1672) in cetate a functionat o monetarie in care s-au batut bani de arama. Pana in anul 1673, cetatea a fost ocupata de o garnizoana polono-germana care a fost alungata de Dumitrascu Cantacuzino (1674-1675) dupa care cetatea este lasata in decadere, fara a fi distrusa din porunca turceasca. In anul 1691, Cetatea-Neamtrezista patru zile asediului armatei polone conduse de regele Ioan Sobieski.

Mihail Racovita incearca sa reconsolideze cetatea in 1716, cand desfunda fantana din curtea interioara, dar cetatea nu a mai jucat rol de fortareata caci in 1718 turcii i-au ordonat sa o darame. Cetatea a ramas in paragina fiind distrusa de vreme sau de catre localnici, care foloseau piatra in constructii. In anul 1834, “Departamentul pricinilor dinlauntrul Moldovei” interzice luarea pietrei din cetate, iar in 1866 o declara monument istoric.

In perioadele 1939-1942 si 1953-1954 au inceput cercetarile arheologice, in perioada 1962-1970 consolidarea si restaurarea cetatii iar in 1992 in cadrul programului UNESCO de restaurare si de renovare a monumentelor istorice s-a continuat restaurarea cetatii si a zidurilor.