Amplasata la 50 km de Piatra-Neamt, trecand de Bicaz pe soseaua (DN 15) pe un pinten deasupra golfului Potoci, Manastirea Buhalnita, cu hramul Intrarea in Biserica a fost multa vreme pomenita sub numele de Manastirea Hangu.

Ctitorita de Miron Barnovschi Voievod pe mosia vechiului schit Poienile, ctitorie a lui Gheorghe Movila, Manastirea Buhalnita a fost identificata cu biserica din fostul sat Boura-Fartagi. Se pare ca in 1627 se pare ca Miron Barnovschi daruieste manastirii si o berarie, fiind prima berarie din tinutul Neamtului urmat apoi de Vasile Lupu si alti voievozi ai tarii care inzestreaza mManastirea cu intinse mosii, mori si helesteie.

Ctitoria lui Miron Barnovschi isi va spori necontenit avutul si va deveni astfel o manastire puternica si un puternic rival pentru boierii Cantacuzini, stapani ai mosiei Hangu, care-si revendica unele sate cedate manastirii printr-un schimb facut cu Miron Barnovschi. Disensiunile dintre calugarii de la Buhalnita si Cantacuzini aparute din acest motiv vor provoca un lung sir de procese, incepand din 1653 si pana la jumatatea secolului XIX.

In anul 1715, in timp ce patriarhul Chir Samuil din Alexandria se afla in Moldova, voievodul Nicolae Mavrocordat o da in arenda Patriarhiei Manastirea Buhalnita cu tot venitul ei incepand astfel o grea perioada in existenta obstei monahale de la Buhalnita. Conducerea manastirii era incredintata prin licitatie celui care oferea un “embatic” anual mai mare. Egumenul Daniil de exemplu, randuit in 1814 pe o perioada de 15 ani, s-a angaja sa plateasca Patriarhiei din Alexandria un embatic anual de 5.000 lei in primii 3 ani si 7.000 lei in anii urmatori, sa nu faca nici o datorie care ar putea sa greveze veniturile manastirii si sa lase Patriarhiei intreaga lui avere.

In 1834, Atanasie Sevastin ofera si el Patriarhiei un venit anual de 25.000 lei pentru a fi confirmat ca egumen al acestei manastiri. Prin secularizarea din 1863 manastirea este transformata in biserica parohiala iar in 1865 aici incepe sa functioneze o scoala primara. Dupa 1900, din cauza starii avansate de degradare a manastirii scoala va fi mutata intr-un alt local.

In 1958, cand incepe stramutarea masiva a satelor din zona lacului de acumulare al hidrocentralei de la Bicaz-Stejaru, biserica fostei Manastiri Buhalnita a fost demolata cu grija si reconstituita in aceeasi forma pe locul actual. Manastirea este astazi inconjurata de un zid din piatra de rau iar spre sud, intrarea in incinta este strajuita de turnul-clopotnita, o constructie prismatica, cu acoperis bulbat, de tabla.

Arhitectural, Manastirii Buhalnita are forma dreptunghiulara, fara abside laterale pronuntate, dar cu absida altarului semicirculara si fatada vestica poligonala, ceea ce se intalneste mai rar la constructiile din aceasta epoca. Acoperisul in doua ape este strapuns de o turla in zona mediana a edificiului, care a fost probabil construita ulterior. Fatadele sunt simple, fiind impodobite doar cu un brau zimtat de caramida situat la inaltimea nasterii boltilor. Doar la doua fereastre: cea a altarului si cea a pronaosului, ferestre situate pe axul edificiului, se mai pastreaza chenarele originale de piatra, pe suprafata lor aparand cunoscutul motiv al baghetelor incrucisate.

Acestea au servit ca model cu prilejul lucrarilor de reconstituire, la executarea ancadramentelor celor doua ferestre mai mari ale naosului. Pridvorul este o constructie ulterioara dar usa de la intrare a pastrat chenarul originar de piatra, decorat cu aceleasi muluri care se intretaie la colturi. In interior, forma poligonala a naosului, cele doua coloane masive pe care se sprijina arcadele despartitoare dintre naos si pronaos si sistemul de boltire, ajuta la compartimentarea manastirii in sfert de sfera in pronaos si altar, calota sferica sprijinita pe patru arce imbinate in consola, deasupra naosului.

Catapeteasma adusa din Alexandria in 1859, nu impresioneaza totusi prin calitati artistice deosebite dar strana arhiereasca si cateva din cele 25 de strane sculptate, acoperite cu ornamente extrem de variate si cu motive inspirate din mastile grotesti folosite in teatrul popular de pe Valea Bistritei sunt deosebit de interesante.